În Grecia au fost decretate patru zile de doliu naţional
ianuarie 29, 2008Arhiepiscopul Atenei si al Intregii Elade, primatul Bisericii Ortodoxe a Greciei Hristodoulos, a incetat ieri din viata, la varsta de 69 de ani. Arhiepiscopul Hristodoulos, care a reusit sa atenueze tensiunile vechi de secole dintre Biserica Ortodoxa si Vatican, a murit la resedinta sa, dintr-o suburbie a Atenei, in urma unui cancer la ficat.
Diviziunile din sanul Bisericii
Lumea ortodoxa sufera acum o noua pierdere majora, dupa ce, anul trecut, la 30 iulie, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist, murea la Spitalul Fundeni in urma unei operatii de prostata, circumstantele decesului sau fiind investigate de numeroase autoritati de la Bucuresti. La 22 decembrie 2007 avea sa treaca la cele vesnice Chrysostomos I, fost Arhiepiscop al Ciprului intre anii 1977 - 2006, dupa ce s-a aflat, timp de doi ani in coma. In plus, statutul patriarhatului de Constantinopole, Bartolomeu I, seful spiritual al ortodocsilor din Europa de Rasarit, este, in continuare, subminat, de autoritatile din Turcia, tara in care minoritatea ortodoxa-greaca nu beneficiaza de drepturile sale.
Moartea Arhiepiscopului Hristodoulos, una dintre cele mai iubite figuri din Grecia, care, ca si Patriarhul Teoctist a primit, in 2001, vizita Papei Ioan Paul al II lea in tara sa, intervine pe fondul unor diviziuni aparute in interiorul bisericilor ortodoxe si promovate cu insistenta de Patriarhia Rusiei, a Serbiei, a Ucrainei si de Mitropolia Moldovei subordonata Bisericii Ortodoxe Ruse. Practic, Biserica Rusa incearca sa-si obtina statutul de a Treia Roma, impotriva Constantinopolului. Dupa marea schisma de la 1054, care a tensionat, secole bune, relatiile dintre lumea ortodoxa si Vatican, seful Bisericii Grecesti a fost unul dintre artizanii relansarii relatiilor, invitandu-ul pe Papa Ioan-Paul al II-lea la Atena in 2001, iar ulterior, in 2006, deplasandu-se la Roma, la invitatia actualului Suveran Pontif, Benedict al XVI-lea. Sfantul Sinod dispune in prezent de 20 de zile pentru a alege un nou arhiepiscop din randul celor 80 de episcopi membri, o prima sedinta fiind programata luni.
Patriarhul Daniel, la funeraliile de joi
La funeraliile PFP Hristodoulos, care vor avea loc joi, la Atena, va participa si Patriarhul BOR, Daniel, insotit de o delegatie a Bisericii Ortodoxe Romane. Autoritatile elene au decretat patru zile de doliu national.
Arhiepiscopul Hristodoulos, a carui moarte a survenit ieri, fusele spitalizat in august 2007, intr-o clinica din SUA, unde fusese transportat cu un avion pus la dispozitie de statul elen. Desi se reusise gasirea unui donator, el a fost exclus brusc de la procedura operatorie, medicii anuntand ca tumora s-a extins in asa masura incat transplantul devine imposibil. Dupa zece luni petrecute in spitalul din Miami, PFP Hristodoulos a revenit in Grecia, in octombrie, in aceste ultime saptamani ale vietii refuzand orice tratament. Hristodoulos a fost unul dintre cei mai tineri prelati care au preluat conducerea Bisericii Greciei, in 1998, dupa ce a ocupat in cursul dictaturii coloneilor (1967-1974) postul de secretar al Sfantului Sinod.
Slujbe si condoleante
Ambasada Elena la Bucuresti, anunta, intr-un comunicat, adormirea Intai statatorului Bisericii Ortodoxe Grecesti, Preafericitului Arhiepiscop al Atenei si al intregii Elade, Hristodoulos si precizeaza ca, la sediul Ambasadei, din str. Pache Protopopescu nr.1-3, Sector 2, se va deschide o carte de condoleante, maine, 30.01.2008, si joi, 31.01.2008, de la orele 11.00 pana la 15.00. PF Daniel (foto), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si-a exprimat ieri condoleantele oficiale. Biserica Ortodoxa Romana va sustine mai multe slujbe in amintirea Patriarhului Hristodoulos. Sambata, la Patriarhie, a avut loc si slujba de pomenire a Parintelui Patriarh Teoctist, la 6 luni de la trecerea sa la cele vesnice.
Luptele cu politicienii
Arhiepiscopul Hristodoulos a condus timp de un deceniu Biserica Greciei, o piatra de temelie a Ortodoxiei, cu 10 milioane de credinciosi. Considerat drept cea mai iubita figura publica, dar care reusise sa isi faca si numerosi dusmani, Inaltul Prelat a fost un adept al noilor tehnologii de comunicatie, promovand infiintarea primei pagini web a bisericii elene, o biblioteca digitala ce poate fi consultata in noua limbi si care include documente muzicale si artistice.
Pastorirea sa a fost insa marcata de doua scandaluri majore: disputa sa cu guvernul Simits, dupa alegerile din 2000, pe tema mentionarii apartenentei religioase pe cardurile de identitate emise de politie, si “racirea” inregistrata in 2004 in relatiile dintre biserica autocefala a Greciei si liderul spiritual al ortodoxiei, patriarhatul ecumenic al Constantinopolelui, conflict legat, se pare, de modul de exercitare a jurisdictiei canonice in unele eparhii din nordul Greciei. Seful Bisericii Ortodoxe a Greciei a incercat sa valorifce “deschiderea bisericii” in randul tinerilor si s-a luptat impotriva oricaror demersuri menite sa reduca influenta bisericii, autorizand doar incinerarea mortilor. Hristodoulus nu a ezitat sa atace cercurile liberale, care, dupa cum explica Patriarhul, incearca sa distruga mostenirea puternica ortodoxa. Astfel, Hristodoulos s-a opus ferm casatoriilor dintre homosexuali, dar si globalizarii, i-a calificat pe turci “barbari”, nefiind de acord cu eforturile Turciei de a adera la UE, si i-a ironizat pe noii europeni, a caror civilizatie a inceput sa se dezvolte intr-o epoca in care grecii construiau Parthenonul, criticand totodata si “aroganta americanilor”. Inaltul prelat s-a remarcat prin declaratii traditionaliste, cu tenta nationalista, care au generat scandaluri virulente ale cercurilor liberale anti-ortodoxe. Atacurilor acestora, ca replica, au mers pana la afrontul de a invada cu femei Muntele Athos, actiune oprita de fortele politienesti. Arhiepiscopul Atenei si al intregii Elade a vizitat Romania de trei ori, in mai 2000, iunie si octombrie 2003.
Domnul Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-i daruiasca rasplata pentru faptele sale bune,si mai mult decat atat sa mijloceasca daca se poate si pentru cei ca mine,pacatosi spre a obtine in final mantuirea sufletului.
Nu despre asta vreau sa aduc aminte acuma. Tot rasfoind asa,oarecum intamplator pe diferite blog-uri cu tematica ortodoxa am ramas oarecum stupefiat si totodata surprins la ce se poate preta mult “iubita si aclamata” Europa Occidentala. Stiut este faptul ca , pana in prezent Constitutia U.E nu stipuleaza ca ar avea ceva in comun si ar fi cladita pe temeiutile crestine. Ba mai mult decat atat, zilele trecute “baietii” destepti de la Bruxelles au adoptat un text de lege total aberant. Ca sa nu ma intind eu prea mult cu vorba am selectat un importanr fragment al domnului Danion Vasile ce ofera explicatii adevarate,in cele mai mici detalii.
Adevărul prigonit în Uniunea Europeană Părinţi creştini, ştiu că timpul vostru este scurt, că nu aveţi răbdare să citiţi studii lungi, că vreţi ca lucrurile să vă fie spuse simplu. Aş vrea să spun pe scurt: Consiliul Europei luptă împotriva credinţei în Dumnezeu, luptă pentru a-i manipula pe copiii noştri că Dumnezeu e o poveste. Cum declara recent Ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, „religia, din punctul meu de vedere, se ocupă de educarea sufletului, a inimii, e mai mult ca o poveste, ca un mit care se spune unui copil mic, iar el, după o anumită vârstă, după 14 ani, alege ce sa facă”[1]. Întrucât prin canalele mediatice – TV şi presă – suntem manipulaţi sistematic, spunându-ni-se doar ceea ce se consideră că trebuie să ştim – foarte puţini oameni cunosc problema condamnării teoriei creaţioniste de către Consiliul Europei. Cu mici excepţii, documentul a fost trecut cu vederea în presa românească. Consider că este necesar să vă faceţi timp pentru a-l citi şi, dacă consideraţi
că observaţiile mele pe marginea lui sunt obiective, vă rog să şi semnaţi scrisoarea de mai jos, în care îl analizez. Poate că unora problema creaţionism versus evoluţionism li se pare banală, însă nu este aşa. Ca fost profesor de religie vă spun că un tânăr care e convins că omul se trage din maimuţă – pentru că aşa a învăţat la şcoală – se va îndepărta încet-încet de Biserică. Copilul nu trebuie îndoctrinat, nu trebuie manipulat, nu trebuie creştinat cu forţa, dar trebuie să aibă informaţii ştiinţifice cât mai complete. Dacă i se va spune că e sigur că se trage din maimuţă, el va ajunge la concluzia că învăţătura Bisericii este greşită.Părinţi creştini, vă rog, rupeţi-vă puţin din timpul pe care îl aveţi şi citiţi scrisoarea de mai jos… Despre prigonirea adevărului în Uniunea Europeană
Scrisoare către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Prea Fericirea Voastră, Înalt Prea Sfinţiţi Părinţi, Prea Sfinţiţi Părinţi, Vă adresăm aceste rânduri, cu sufletele pline de îngrijorare, dorindu-ne să luaţi măsurile pe care le consideraţi potrivite. Ne-am adresat dumneavoastră, păstorilor noştri,
întrucât Biserica Ortodoxă Română a militat pentru integrarea României în Uniunea Europeană, invocând faptul că prin această integrare nu vom fi nevoiţi să renunţăm la identitatea noastră creştină. Considerăm că e nevoie de o reconsiderare a acestei poziţii, întrucât conducerea Uniunii Europene şi-a arătat în mai multe rânduri orientarea – prin promulgarea unor decizii care contravin moralei creştine.Una din cele mai grave decizii este însă cea de impunere forţată a evoluţionismului şi de excludere a învăţăturilor antievoluţioniste din sistemul de învăţământ. Altfel spus, elevii vor fi învăţaţi că evoluţia speciilor este un fapt sigur, demonstrat ştiinţific, fapt asupra căruia nu există îndoieli, fapt care nu acceptă contestări. Altfel spus, elevii vor fi învăţaţi la şcoală şi la facultate că se omul se trage din maimuţă. Cum va putea elevul să creadă că omul e făcut de Dumnezeu, că omul e cununa creaţiei, când profesorii vor căuta să îl convingă că nu e aşa? Faptul că parlamentul european cenzurează toate studiile şi cercetările creaţioniste, care arată punctele slabe ale teoriei evoluţioniste, arată o orientare spirituală clară, ale cărei consecinţe se vor vedea în poziţia faţă de identitatea spirituală creştină.Citind rezoluţia 1580/ 2007, am aşteptat cu răbdare o luare de poziţie a Sfântului Sinod al B.O.R. în această problemă. Întrucât nu s-a luat o astfel de poziţie, ne-am permis să vă adresăm, cu smerenie, acest text. Considerăm că lipsa unei replici a Bisericii Ortodoxe Române, care s-a implicat
în susţinerea aderării României la Uniunea Europeană, ar însemna o acceptare tacită, fapt care ar provoca îndoieli şi confuzie în
minţile credincioşilor.De aceea vă rugăm să faceţi demersurile necesare pentru ca rezoluţia UE să nu afecteze sistemul de
învăţământ din România, şi să apăraţi dreptul oamenilor de ştiinţă anti-evoluţionişti de a-şi face cunoscute cercetările.Una din
principalele critici care i s-au adus Bisericii Ortodoxe Române vis-a-vis de perioada comunistă a fost lipsa unei replici faţă de materialismul ştiinţific care era predat în şcoli şi faţă de evoluţionismul care a fost unul dintre principalele mijloace de îndepărtare a copiilor de Dumnezeu şi de Biserică. Nădăjduim că astăzi ierarhii vor avea mai multă grijă de elevii şi de studenţii creştini, implicându-se activ educarea lor.Mulţumindu-vă pentru răbdarea de a parcurge textul de mai jos, Cu fiiască supunere,
Urmează lista de semnături. Ele vor fi făcute publice pe 1 martie 2008 Consiliul Europei se luptă cu Adevărul În data de 4 octombrie 2007, Consiliul Europei a dat o rezoluţie intitulată “Pericolele creaţionismului în educaţie”. Iată textul acestei rezoluţii
(nr. 1580/2007) şi câteva comentarii pe marginea ei:
1. Scopul acestei rezoluţii nu este de a pune sub semnul întrebării o credinţă sau de a lupta împotriva ei – un astfel de lucru nu
este îngăduit de dreptul la libertatea de credinţă. Scopul ei este de a avertiza împotriva unor anumite tendinţe de a prezenta o
credinţă drept ştiinţă. Nu este vorba de un antagonism. Ştiinţa şi credinţa trebuie să poată coexista. Nu este vorba de punerea în contradicţie a credinţei şi ştiinţei, ci de necesitatea de a împiedica credinţa să se opună ştiinţei.Deşi aparent acest paragraf pare imparţial, arătând că nu este vorba de un antagonism între ştiinţă şi credinţă, practic se urmăreşte ca elevul să accepte simultan datele ştiinţei evoluţioniste cu ale credinţei, ca şi cum datele ştiinţei evoluţioniste ar fi incontestabile. (Despre acest antagonism va vorbi mai clar punctul 8 al aceste rezoluţii.) Practic, copilul trebuie să creadă în evoluţia speciilor prin selecţia naturală, şi întimp e liber să accepte, ca o învăţătură religioasă, faptul că omul e făcut de Dumnezeu. Într-adevăr, între ştiinţa obiectivă şi credinţă nu pot apărea contraziceri, întrucât ştiinţa e lăsată de Dumnezeu pentru ca omul să cunoască lumea în care trăieşte. Contradicţiile apar strict între credinţă şi dogmele mincinoase ale evoluţionismului. E adevărat, faptul de a prezenta o credinţă drept ştiinţă e un risc. Dar riscul e la fel de mare atunci când prezinţi o pseudo-ştiinţă – în cazul de faţă evoluţionismul – drept ştiinţă. Cercetările oamenilor de ştiinţă anti-evoluţionişti nu au ca bază cunoştinţele religioase, ci pe
cele strict ştiinţifice. Faptul că există oameni de ştiinţă anti-evoluţionişti care combat argumentele evoluţioniştilor strict cu argumente religioase lasă loc liber interpretărilor, dând impresia că evoluţionismul nu poate fi combătut strict cu argumente ştiinţifice. 2. Pentru uniioameni, Creaţia, înţeleasă ca o convingere religioasă, dă vieţii un înţeles. Cu toate acestea, Adunarea Parlamentară este îngrijorată de posibilele efecte negative ale răspândirii ideilor creaţioniste în cadrul sistemelor noastre educaţionale şi de urmările asupra democraţiilor noastre. Dacă nu avem grijă, creaţionismul ar putea deveni o ameninţare a drepturilor omului, care sunt o preocupare esenţială a Consiliului Europei.Aici este de fapt cheia rezoluţiei 1580: dacă sistemul de învăţământ ar accepta faptul că teoria evoluţionistă are puncte slabe, ar fi nevoie să se prezinte şi alternativa creaţionistă. Această alternativă implică faptul că, dacă omul e făcut de Dumnezeu, atunci trebuie să asculte de poruncile Sale, trebuie să păstreze o anumită conduită morală. Creaţionismul devine ameninţare pentru Drepturile Omului întrucât presupune existenţa
unui factor moral suprem la care să se raporteze Drepturile Omului. Numaică, în loc să accepte posibilitatea existenţei acestui factor moral – Dumnezeu – Adunarea Parlamentară europeană preferă să instituie dictatura pseudo-ştiinţei evoluţioniste, ignorând studiile ştiinţifice ale diverşilor savanţi care contestă evoluţionismul.
3. Creaţionismul, apărut din negarea evoluţiei speciilor prin selecţie naturală, a fost mult timp un fenomen aproape în
întregime american. Astăzi, ideile creaţioniste caută să pătrundă în Europa, iar răspândirea lor afectează câteva dintre statele membre ale Consiliului Europei.(Vom folosi termenul de creaţionism potrivit acestei definiţii – de negare a evoluţiei speciilor. Considerăm însă că ar fi mai potrivit termenul de anti-evoluţionism, întrucât cel de creaţionism poate implica folosirea unor cunoştinţe religioase – astfel ar depăşi caracterul strict ştiinţific.) Prin acest paragraf se încearcă prezentarea creaţionismului ca un parazit care încearcă să se infiltreze în trupul sănătos al Europei. Imediat după apariţia evoluţionismului au apărut oameni de ştiinţă care l-au contestat (în România unul dintre cei mai cunoscuţi fiind doctorul Nicolae Constantin Paulescu, descoperitorul insulinei). Faptul că în a doua jumătate a secolului trecut în Europa vocile oamenilor de ştiinţă anti-evoluţionişti nu s-au făcut auzite la fel de puternic precum cele ale celor din America s-a datorat tocmai unei campanii susţinute de
impunere a creaţionismului. În ţara noastră regimul comunist a luptat din răsputeri să reducă la tăcere orice luare de poziţie
care combatea evoluţionismul. Se poate observa uşor o similitudine între campaniile evoluţioniste promovate de către comunişti şi cea pe care o promovează astăzi parlamentul european. Dar chiar şi dacă teoria creaţionistă s-ar fi dezvoltat o vreme exclusiv în spaţiul american, acesta nu e un motiv pentru a nu putea fi cercetată în şcolile europene. Pe noi nu ne interesează în ce parte a lumii s-a făcut o descoperire sau alta, ci ne interesează în ce măsură o putem folosi sau nu. Această prezentare în opoziţie a cercetărilor americane şi a celor europene nu este altceva decât extinderea xenofobiei, fenomen pe care Uniunea Europeană pretinde că îl respinge.
4. Ţinta principală a creaţioniştilor de astăzi, dintre care o mare parte sunt creştini sau musulmani, este educaţia.
Creaţioniştii sunt decişi să se asigure că ideile lor sunt incluse în programa ştiinţifică a şcolilor. Creaţionismul nu poate, însă, susţine pretenţia de a fi o disciplină ştiinţifică.Există aici câteva nuanţe. Dacă prin creaţionism înţelegem strict antievoluţionismul, atunci nu există nici un motiv pentru a nu fi inclus în programa ştiinţifică a şcolilor. Din moment ce există multe puncte slabe ale argumentării evoluţioniste, e normal ca ele să fie cercetate ca atare în şcoli. Din moment ce oamenii de ştiinţă creaţionişti au pus în evidenţă aceste puncte slabe, în numele cunoaşterii ştiinţifice şi a dreptului omului la informare e normal ca învăţământul să accepte critica evoluţionismului. Din punct de vedere ştiinţific se poate arăta doar că teoria evoluţionistă nu rezistă unei critici serioase. Din punct de vedere ştiinţific nu se poate demonstra că omul este făcut de Dumnezeu. Faptul că există oameni de ştiinţă creaţionişti care consideră în mod greşit că prin combaterea evoluţionismului se demonstrează existenţa lui Dumnezeu care acreat lumea şi omul nu trebuie să implice ignorarea dovezilor anti-evoluţioniste
ale acestora.
5. Creaţioniştii pun sub semnul întrebării caracterul ştiinţific al anumitor domenii de cunoaştere şi susţin că teoria evoluţiei este doar o interpretare printre altele. Ei îi acuză pe oamenii de ştiinţă că nu aduc suficiente dovezi în sprijinul teoriei evoluţioniste ca fiind validă ştiinţific. Pe de altă parte, creaţioniştii îşi apără propriile afirmaţii ca fiind ştiinţifice. Nici unul dintre aceste lucruri nu rezistă în faţa unei analize obiective.Acest paragraf îi manipulează pur şi simplu pe oamenii care nu sunt interesaţi de disputa evoluţionism- creaţionism. Mulţi oamenise mulţumesc cu un nivel de informare superficial şi au încredere în forurile superioare. Adică gândesc aşa: „Dacă parlamentul european a hotărât că afirmaţiile anti-evoluţionistei nu rezistă în faţa unei analize biective, înseamnă că aşa e. Nu merită să aprofundez lucrurile.” Manipularea de acest tip este susţinută foarte puternic pe canalele mediatice, astfel încât omul contemporan necredincios va vedea în prezentarea teoriei anti-evoluţioniste doar un
argument în plus pentru faptul că Dumnezeu nu există - pentru că dacă ar exista nu ar avea nevoie de minciuni ca anti-evoluţionismul.
6. Observăm o creştere a modurilor de gândire care contestă cunoaşterea stabilită despre natură, evoluţie, originea şi locul
nostru în univers.În loc să fie imparţiali, şi să susţină studii ştiinţifice care să analizeze obiectiv ideile anti-evoluţioniste,
parlamentarii europeni preferă să considere anti-evoluţionismul ca pe o sectă pseudo-ştiinţifică, ca pe un pericol cu care trebuie luptat. Afirmaţia aceasta ar fi trebuit să îi pună pe gânduri pe evoluţionişti: dacă adevărul e de partea lor, atunci de ce creşte totuşi numărul celor care contestă evoluţionismul?
7. Există un risc real ca în minţile copiilor noştri să se introducă o confuzie gravă între ceea ce ţine de convingeri, credinţe, idealuri de tot felul şi ceea ce ţine de ştiinţă. O atitudine de genul „toate sunt la fel” poate părea atrăgătoare şi tolerantă, dar este de fapt primejdioasă.Punctul acesta explică în ce sens trebuie înţese afirmaţiile de lapct.
1: Nu este vorba de un antagonism. Ştiinţa şi credinţa trebuie să poată coexista. Numai că această coexistenţă nu este deloc
neutră. Se spune clar că e primejdios să dai la fel de multă importanţă evoluţionismului şi creaţionismului, ceea ce implică
favorizarea evoluţionismului şi defavorizarea atitudinii bazate pe cunoştinţele religioase. Acest punct, deşi aparent se află în
armonie cu punctul 1, (al cărui rost a fost doar de a-i manipula pe cititori, lăsându-le o primă impresie favorabilă asupra rezoluţiei), de fapt îl contrazice.
8. Creaţionismul are multe aspecte contradictorii. Conceptul de „intelligent design”, care este cea mai recentă şi mai rafinată
versiune a creaţionismului, nu contestă un anumit grad de evoluţie. Totuşi, intelligent design, prezentată într-un mod mai subtil, caută să se înfăţişeze ca o abordare ştiinţifică, şi în acest lucru constă primejdia.Invocând faptul că cea mai recentă şi mai rafinată versiune a creaţionismului nu contestă un anumit grad de evoluţie se inoculează ideea că cercetările anti-evoluţioniste trebuie să accepte, încet-încet, un grad de evoluţie. Trecerea de la respingerea totală a evoluţiei la acceptarea unui anumit grad de evoluţie implică lipsa argumentării anti-evoluţioniste. Au existat şi în trecut versiuni ale creaţionismului care au acceptat un grad de evoluţie. Dar ele nu au putut contesta argumentele anti-evoluţioniste.
9. Adunarea a insistat mereu asupra faptului că ştiinţa are o importanţăfundamentală. Ştiinţa a făcut posibile îmbunătăţiri
considerabile în condiţiile de lucru şi de viaţă, şi este un factor însemnat în dezvoltarea economică, tehnologică şi socială.
Teoria evoluţiei nu are nimic de-a face cu revelaţia dumnezeiască, ci se bazează pe fapte.Ştiinţa este prezentată ca o valoare incontestabilă, amestecându-se însă adevărul cu minciuna. Teoria evoluţiei nu se bazează pe fapte, ci pe presupuneri, pe concluzii ale unor raţionamente care au multe verigi lipsă.Faptul că teoria evoluţiei nu are de-a face cu revelaţia dumnezeiască, ci se bazează pe fapte, implică faptul că revelaţia dumnezeiască potrivit căreia omul e făcut de Dumnezeu (şi nu se trage din maimuţă) contrazice faptele, deci este mincinoasă. Este falsă afirmaţia potrivit căreia teoria evoluţiei nu are de-a face cu revelaţia dumnezeiască. Teoria evoluţiei contrazice flagrant revelaţia dumnezeiască.
10. Creaţionismul pretinde că se bazează pe principii ştiinţifice. În realitate, metodele folosite de creaţionişti sunt de trei
feluri: afirmaţii strict dogmatice; distorsionarea unor citate ştiinţifice, ilustrate uneori cu fotografii magnifice; şi susţinerea unor oameni de ştiinţă mai mult sau mai puţin cunoscuţi, care în marea lor parte nu sunt experţi în această privinţă. În acest fel,
creaţioniştii caută să atragă simpatia nespecialiştilor şi stârnesc îndoială şi confuzie în minţile acestora.În acest paragraf sunt
denigraţi oamenii de ştiinţă creaţionişti. Folosirea celor trei metode enumerate mai sus este, într-adevăr, neştiinţifică. Faptul că sunt folosite de unii creaţionişti nu implică lipsa de veridicitate a cercetărilor anti-evoluţioniste. Numai că oameni de ştiinţă
creaţionişti folosesc studii şi argumente ştiinţifice serioase. Distorsionarea unor citate ştiinţifice este legată părtinitor de
fotografii magnifice. Fotografiile pot fi folosite fără distorsionarea citatelor ştiinţifice. Folosirea afirmaţiilor dogmatice lipseşte din studiile serioase anti-evoluţioniste, tocmai pentru a nu se obţine efectul contrar. Cât priveşte susţinerea oamenilor de ştiinţă ne-experţi, ea este lipsită de valabilitate. Ar trebui însă ca, tot de dragul adevărului, să nu fie luate în seamă nici afirmaţiile pro-evoluţioniste ale oamenilor de ştiinţă ne-experţi. Ceea ce nu se întâmplă.
[2] În limba engleză documentul poate fi citit pe
http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta07/ERES1580.htm În limba română documentul a fost tradus de Radu Hagiu.
[4] Dezbaterea Adunării din 4 octombrie 2007 (a 35-a sesiune) (vezi Doc. 11375 din 17 septembrie 2007, raportul Comitetului pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie, raportor: D-na Brasseur). Text adoptat de Adunare pe 4 octombrie 2007 (a 35-a sesiune).
Sper ca ti-am trezit interesul. As avea si eu niste intrebari…De exemplu,de ce oare se bate atata moneda cu aceasta forma (cam) brutala de ecumenism ce se doreste fortat?Poate imi vei scrie si tu niste randuri cu privire la aceste randuri…si sti…invitatul meu si …criticul cel mai avizat la tot ceea ce mai postez pe blog-urile mele….
Daniel Mihai