Însemnările unui pelerin

Mânăstirea Dălhăuţi,
vatră de spiritualitate creştin-ortodoxă la curbura Carpaţilor

Credinciosul ce se îndreaptă spre Moldova, trebuie să poposească pentru un ceas şi în mândra Ţară a Vrancei. Aici va afla o serie de comori spirituale nebănuite, între care se numără şi mânăstirea Dălhăuţi, situată la aproape 14 km de Focşani. Această modestă şi veche aşezare călugărească datează de prin secolul al XV-lea, când s-a construit o mică biserică cu hramul Izvorul Tămăduirii, pe la 1464-1469. Unii istorici socotesc întemeierea mânăstirii Dălhăuţi la începutul secolului al XVII-lea. La câţiva metri de prima biserică din cărămidă s-a ridicat o a doua biserică de lemn, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, care are următoarea inscripţie: “Aceasta sfântă şi dumnezeiască biserică s-au făcut din temelie în zilele stăreţiei sfinţiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum, în zilele sfinţiei sale stareţului Dionisie, s-au mai înnoit şi s-au împodobit cu catapeteasmă săpată şi poleită, cum şi altarul, şi tinda, şi slonul. S-au zugrăvit, după cum se vede, în zilele măriei sale Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Presfinţiei sale Chiru Chir Kesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20.”
În acestă mică biserică mânăstirească se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, renumită în toate satele şi oraşele din Ţara de Jos a Moldovei. Originea acestei sfinte icoane nu se cunoaşte decât din tradiţie, iar istoria ei a devenit acum vorbe de legendă. Călugării bătrîni, localnicii, ca şi “Istoricul Mânăstirii Dălhăuţi” din anul 1932 mărturisesc că icoana ar fi de origine chiar apostolică, o copie după icoanele pictate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.Stareţul acestei sihastrii, pe nume Anufie monahul, ducându-se la Ierusalim, a luat în dar o icoană a Maicii Domnului, spre a o aduce în ţară. Apropiindu-se cu icoana de Constantinopol, a fost prins de un grup de turci, care i-a furat tot. Mai mult, au batjocorit icoana cum nu se poate descrie şi apoi au aşezat-o într-un grajd de cai. Noaptea însă grajdul a început a vui, caii din el s-au omorât între ei, muşcându-se şi lovindu-se cu picioarele. Grăjdarii care intrau la cai erau omorâţi. În acest timp, Anufie se odihnea afară pe nişte paie şi, văzând minunile, a spus turcilor de icoană, dar aceştia au vrut să-l omoare. Condamnat la moarte, a fost dat unui ienicer să-l execute, dar ienicerul era un român robit. Acesta i-a dat drumul să plece în ţară, cu condiţia să nu mai vină la Constantinopol. Anufie s-a întors acasă trist pentru că pierduse sfînta icoană. Aici a găsit un frate de mânăstire, ce scăpase cu viaţă dintr-un atac al turcilor. După puţin timp a plecat pe malul Mării Negre să-şi aline durerea, unde a întârziat până seara. Dintr-o dată a zărit o lumină mare pe apă, care se apropia de el. A doua zi a venit iar la locul cu pricina şi nu mică i-a fost bucuria când, în locul luminii, a văzut sfînta icoană a Maicii Domnului, plutind în picioare pe mare. Recunoscând-o, Anufie a sărit într-o barcă, a vâslit până la icoană şi a adus-o la mal. Aici a observat ca feţele din icoană a Maicii Domnului şi a Pruncului Iisus fuseseră zgâriate de turci cu iataganele în vreo trei locuri. Marginile zgârieturilor se astupaseră ca o rană în carne, cum se văd şi astăzi. Astfel, Anufie a adus icoana la mânăstirea Dălhăuţi unde a şi pus temelia bisericii Izvorul Tămăduirii între 1464-1469.
Icoana este de o rară frumuseţe. Maica Domnului ţine Pruncul în partea dreaptă, spre deosebire de cele mai multe icoane care au Pruncul în partea stângă. Capul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este lăsat foarte mult asupra Fiului, cu duioşie, iar faţa ei revarsă o lumină profund divină. Puţine icoane ale Maicii Domnului din ţara noastră inspiră atâta evlavie şi înălţare sufletească. Ca toate celelalte icoane făcătoare de minuni, icoana este aşezată în partea stângă a naosului, într-o strană specială din lemn sculptat. Mărimea icoanei este de circa 0,90 x 1,25 m. Ea a fost ferecată în argint aurit în anul 1843.
De-a lungul secolelor, minunile făcute la icoana Maicii Domnului de la mânăstirea Dălhăuţi au fost numeroase. Cele mai obişnuite minuni săvârşite de această icoană sunt vindecările de tot felul de boli. Există mărturii ale credincioşilor şi părinţilor bătrâni care atestă faptul că veneau, până nu demult, bolnavi din toate părţile pentru a primi sănătate şi izbăvire la această sfântă icoană. Bolnavilor li se facea Sfântul Maslu, după ce îşi mărturiseau fiecare păcătele. Apoi li se mai citeau rugăciuni şi molifte speciale, şi unii din cei mai credincioşi se vindecau. Alţii căpătau mângâiere sufletească, întărire în credinţă, răbdare în suferinţă, linişte în familie, împlinirea dorinţelor de folos etc. Toate acestea au întreţinut o deosebită evlavie a credincioşilor pentru icoana Maicii Domnului de la mânăstirea Dălhăuţi. Această sfîntă icoană a fost renumită dintodeauna şi pentru ajutor în caz de secetă. În verile secetoase, alergau sătenii de prin împrejurimi, în frunte cu preoţii, cereau icoana de la stareţul mânăstirii şi o purtau în procesiune, prin sate, pe ogoare, peste tot, cu post şi rugăciune de ploaie. Şi întodeauna Maica Domnului mângâia poporul cu ploi mănoase şi binecuvântate. Din nefericire, multe din aceste minuni nu au fost scrise sau transmise mai departe, astfel încât această icoană a rămas cunoscută mai mult în zona Vrancei. De aceea, demersul nostru jurnalistic se doreşte un ghid al pelerinului ortodox şi o invitaţie la a descoperi comori ale spiritualităţii româneşti de pretutindeni.

MARIUS I. BUZĂŢELU